Prima din cele 5 categorii de rani care determina afisarea unei masti sub care ne ascundem, conform autoarei Lise Bourbeau.
De fapt, ce inseamna sa te simti respins?Te simti in acest mod atunci cand iti spui ca cineva nu te doreste in viata sa.Respingerea este o rana incredibil de profunda, care poate aparea extrem de devreme-chiar inainte de nastere sau la nastere.Este cazul copiilor nedoriti(sau care se simt nedoriti) sau care sunt un accident in viata tinerei mame si sufletul care alege sa se incarneze si implicit sa se simta respins are o lectie dificila de rezolvat in acea existenta.Este dificila pentru ca orice intamplare nu este interpretata in mod obiectiv, totul este filtrat prin aceasta lentila a respingerii, chiar cand in realitate nu este asa.Intr-un mod neinteles pentru mental , fugarul isi creeaza singur tipare de respingere, situatii in care oamenii il resping in mod frecvent.Sunt modalitati care il pot determina sa isi invete lectia de viata, dar cat de dureroase pot fi….
Din clipa in care bebelusul se simte respins ,incepe sa isi creeze o masca de fugar, parca pentru a aocupa mai putin loc in spatiu, pentru a a scapa si a se ascunde de ceilalti.Infatisarea fizica este de corp ingust, slab, contractat, piele si os cum spun romanii, creand senzatia de parti ale corpului care nu se potrivesc si nu sunt armonioase.Persoana se strange in sine insasi si ramane cu un fizic ce seamana cu al unui copil, chiar si la maturitate.Ochii sunt incercanati, parca goi pentru ca exista dorinta de refugiu si fuga in astral atunci cand apar situatii prea dificile de gestionat in lumea reala.Copilul fugar traieste intr-o lume a lui, linistita si separata de oamenii din jur, crezand uneori ca parintii lui reali nu sunt aceia langa care traieste.
Un fugar are tot timpul tendinta de a evada-de acasa, de la scoala, de la job la job-crezand sincer ca noul loc ii va sigura senzatia de securitate de care are disperata nevoie.Nu se ataseaza de lucrurile materiale, pentru ca ar fi un impediment in calea fugii;are dificultati in relatii, viata sexuala si cea de familie sunt anevoioase pentru ca respingerea sa genereaza prin rezonanta non-acceptarea chiar de catre sine a parintilor sai, a partenerului de viata sau chiar a copiilor proprii.
Cuvintele cheie care il definesc pe fugar apar des in limbajul sau-nul, fara valoare, zero, inexistent, a disparea.Nu e de mirare ca fugarii sunt acele persoane care sunt invizibile, un fundal pe care nu-l observam si in situatii concrete ne intrebam:-Cum, dnul X a fost la petrecere? Nu l-am observat…
Fiinta care sufera de respingere isi doreste cu disperare iubirea si face tot posibilul pentru a o obtine, dar penduleaza cel mai usor intre speranta si dezamagire, intre iubire si ura.
Daca te recunosti, este esential sa accepti ca parintii tai nu te-au respins cu adevarat si ca rana ta nu este inca vindecata.Nu mai continua sa te devalorizezi si sa te compari tot timpul cu ceilalti! Nu mai crede tot timpul ca ii deranjezi pe ceilalti si ca trebuie sa iti ceri scuze ca existi.Indrazneste sa ceri, sa te confesezi, sa fii imperfect.
Din tot ce a fost prezentat este clar ca cea mai afectata este capacitatea de a comunica, cu sine si cu ceilalti, comunicare defectuoasa care este frecvent substituita cu obiceiuri daunatoare-o alimentatie necorespunzatoare(anorexie), alcool sau droguri de orice fel.
Va urma.
Firul rosu al povestii porneste bineinteles de la culoarea ei galbena, expresie a solaritatii -existand diverse istorisiri despre personaje ce au intruchipat-o, pornind din Franta, Statele Unite pana in Grecia si Mexic.
Germanii deapana o poveste depre o fecioara Caltha care s-a indragostit de zeul Soarelui atat de intens incat singura ratiune de a fi era doar pentru a-l zari pe Soare.Obisnuia sa ramana pe campuri si in toiul noptii, astfel incat prima geana de lumina a astrului sa o mangaie dimineata.
Iubirea fetei a mistuit-o, iar fecioara a trecut din planul fizic in cel spiritual, ridicandu-se de la pamant si pierzandu-se in razele iubirii sale.Iar pe locul in care a sezut a aparut prima floare de galbenica, culoarea amintind de razele Soarelui iar pe petalele sale un strop de roua statea marturie a fericirii fetei care ajunsese in sfarsit in bratele iubitului.
Mult mai dramatica este povestea spusa de vechii mexicani ,pentru ca rosul florii de galbenica este marturia sacrificiului Aztecilor ucisi de spanioli , in goana lor dupa aur si bogatii.
(Utilizari frecvente ale galbenelelor-afectiuni gastrice,renale, ale pielii si ale organelor genitale)
Ti s-a intamplat vreodata sa fii satul de viata ta de pana acum?Sa faci ceva minunat iesit din comun, dar sa nu stii de unde sa incepi?Ai vrut vreodata sa devii precum unul din personajele din basmele copilariei si sa ai acea lentila magica prin care sa vezi cu adevarat natura si caracterul fiintelor care te inconjoara pentru a nu mai fi ranit iar si iar?
Sunt absolut convinsa-si eu si tu, si toti oamenii indiferent cat par de puternici si de siguri pe ei au asemenea momente.Unii o recunosc fara sfiala, altii tin aceasta taina adanc ascunsa in cutele sufletului lor.Fiecare din noi am dori sa stim mai multe, sa cunoastem mai multe astfel incat sa fim in garda si sa nu mai fim raniti nicicand.Pentru aceasta trebuie doar sa te opresti, sa vezi si sa asculti-exact cum procedezi cand traversezi o strada.Nu este extrem de intelept sa te arunci in mijlocul unei autostrazi aglomerate numai de dragul spontaneitatii.Cam asa stau lucrurile si in zbuciumata societate de azi.
Va propun un joc, bazat pe observarea atenta a noastra si a interlocutorilor nostri.Pentru ca , in momentul in care detinem o informatie si o utilizam intelept, vom fi mult mai protejati.
Legatura intre traumele sufletesti si aspectul fizic
Autoarea Lise Boubeau, o fina observatoare a naturii umane, a revelat o legatura stransa intre aceste aspecte.
Venim pe Pamant in urma unei alegeri facute de sufletul nostru, pentru a trai niste experiente care ne desavirsesc.E drept ca uneori avem impresia ca sufletul nostru e de-a dreptul sadic-de ce oare ai alege sa fii o persoana cu dizabilitati, sau un cersetor sau o persona care este calcata in picioare mereu de familie si colegi?Dar dincolo de nivelul rational, exista motive mult mai subtile care explica totul.
Reincarnarea, pentru cei ce o accepta, este o oportunitate minunata-in conditiile in care treci printr-o lectie si o inveti.Dar de multe ori situatiile neplacute, stresante in care ti se pare ca mergi in cerc si din care niciodata aparent nu inveti, se repeta.
Daca observi ca aceeasi conjunctura se repeta iar si iar, daca iti vine sa te pocnesti peste degete si sa iti lipesti un indicator pe frunte-DATA VIITORE NU AM SA MAI GRESESC IN ACEST FEL….atunci e cazul sa inveti.
Cum poti sa inveti?Simplu, cautand sa fii inteligent, adica daca o experienta s-a soldat cu consecinte neplacute, atunci logic este sa nu mai repeti acelasi comportament.Nu are sens sa te autoflagelezi daca ai repetat o gresala-ci doar sa fii atent si cand observi ca scenariul se repeta, sa asculti semnalul de alarma care sigur se declanseaza in sufletul tau.Acest tip de cunoastere presupune durere de multe ori pentru ca este asemanatoare cu o rana veche peste care am aplicat ani de zile zeci de plasturi.Am negat existenta ei si in loc sa o vindecam , am ingropat- din ce in ce mai adanc.Dar iata ca a venit ziua in care cu toata responsabilitatea si maturitatea noastra, avem curajul sa desprindem plasturii si sa vedem ce este dedesubt.Sunt rani suprapuse unele peste altele si asa nu ne putem expune in societate, ne spune Egoul.Hai sa le acoperim.Dar minunat este ca , dupa felul mastii cu care acoperim rana, ne putem da seama ce se ascunde dedesubt.
Exista cinci rani:
RESPINGEREA
ABANDONUL
UMILIREA
TRADAREA
NEDREPTATEA
Si corespunzator acestor rani, pentru ca egoul este prea las pentru a ne permite sa umblam dezgoliti, exista cinci masti:
FUGARUL
DEPENDENTUL
MASOCHISTUL
DOMINATORUL
RIGIDUL
Masca este creata de crezurile pe care le are persoana respectiva-reprezinta o supapa de protectie si iti determina niste comportamente care pot sa para bizare.Dar, daca esti atent, poti sa decriptezi rana si masca oricarui om din jurul tau.Este o mare usurare sa vezi ca un sef tiranic nu este asa pentru ca esti un incapabil-ci pur si simplu este doar plin de ranchiuna si suferinta.Nu are nimic personal cu tine, ci este doar un copil mic si neajutorat care se protejeaza asa cum stie mai bine.
In postarile urmatoare voi mentiona principalele caracteristici ale celor cinci tipologii.
O planta inrudita cu Piciorul Cocosului, care creste in mod spontan in Statele Unite ,dar este cultivata in Europa, fiind utilizata din timpuri stravechi datorita principiilor fito-estrogenice, a efectelor utero-tonice si a proprietatilor antioxidante.
In medicina clasica a fost introdusa de abia in anul 1831 de catre medicul Young, fiind folosita ca remediu al bronsitei, reumatismului, nevralgiilor, isteriilor, amenoreei si dismenoreei.
E o planta de leac prin excelenta folosita pentru femei, avand o actiune multipla asupra aparatului uro-genital, locomotor si sistemului nervos.
Notabila este influenta sa in reglarea fluxului menstrual, a durerilor ovariene, iminentei de avort, travaliului prelungit si tulburarilor de menopauza.
Cu totii, indiferent de varsta sau status social, avem prezenta in minte o imagine din povestile copilariei noastre-fie ca provine din Stevenson cu a sa “Insula misterioasa”, fie mai nou din mult mediatizatul “Piratii din Caribe”-simbolul cufarului plin de comori.
Astazi m-am gandit sa va prezint o tehnica de folosit inainte de ora culcarii-timpul cand realitatea zilei trecute este depaaa…rte si in care va puteti permite luxul de a fi voi insiva.Tehnica ingemaneaza doua scopuri-1.Relaxarea, evadarea dintr-un cadru prea stramt si 2.Atragerea prin vizualizare a obiectivelor si dorintelor scumpe inimii voastre.
Stand intinsi , imaginati-va ca la capatul patului vostru se afla un cufar inchis.Sunteti un copil, imbracat in pijamale calduroase si in camera este deja intuneric.Incet, cu atentie (pentru ca parintii sa nu auda ca v-ati trezit), va indreptati inspre cufarul vostru fermecat.Nu va este teama de intuneric pentru ca stiti ca acel cufar este prietenul vostru nevorbitor si chiar mai mult-mesagerul dorintelor voastre.
Acum imaginati-va ca fiecare dorinta este intruchipata de un balon colorat-pe fiece balon este scris numele dorintei.Deschideti incet cufarul, nu va fie teama ca va scartai pentru ca balamalele din arama veche sunt bine unse.In clipa in care deschideti cufarul, o lumina difuza si aurie se imprastie in camera.Dorintele voastre, in chip de baloane colorate, stau cuminti in cufar dar deschiderea sa face ca baloanele sa se ridice.Baloane rosii, roz, verzi, aurii, albe, bleu-ciel pe care stau asternute cuvintele:Un loc de munca armonios, Prosperitate, Vindecarea relatiilor cu parintii mei, Prieteni veseli si inventivi, O casa luminoasa si o gradinita mica,Impacarea cu sotia mea…..
Orice dorinta este posibila-baloanele colorate incep sa urce in lumina si se pierd undeva sus-sus in cerul instelat.Atunci cand ele ating bolta, stiti ca ati fost ascultati si inchizand cu grija cufarul, va indreptati alene spre pat.
Somn usor!
In timp ce citesti aceasta, fa o pauza si observa-te, de undeva din exterior.Cum stai pe scaun? Ai umerii cocosati, gatul intins ca o macara inspre monitor?Degetele picioarelor sunt stranse si eventual genunchii incrucisati?
Ok, deja ai parcurs pasul nr 1.Asa cum explica Karen Braga, cea care preda tehnica Alexander in New York(tehnica folosita pentru alinarea durerilor cronice de spate,dupa cum e mentionat in British Medical Journal), in momentul in care deschidem calculatorul, concentrandu-ne asupra mesajelor sau apelurilor telefonice, “ne scoatem din priza pe noi insine”, adica ne deconectam de la propriul corp.
Aceasta tehnica are meritul de a ne aduce o senzatie de relaxare in acelasi timp insotita de vioiciune si eliberare.
Etapele sunt:
1.Ia o pauza, oriunde ai fi, si observa-ti pozitia.
2.Scaneaza-ti mental corpul si observa unde sunt localizate tensiunile-doar atat, nu incerca sa schimbi nimic!
3.Deplaseaza-ti scannerul mental in zonele tensionate si elibereaza-le.Nu este obligatoriu sa fii tot timpul incordat, pe fuga,parca gata de actiune.Lasa tensiunile sa plece…Maxilarul e incordat?Elibereaza-l.Iti tii limba incordata?Las-o sa se relaxeze.Sunt degetele stranse, ca pentru o confruntare iminenta? Gatul teapan?Umerii ridicati?Elibereaza toata aceasta incordare care te extenueaza.Si mai ales, fii atent la ochi-ei sunt speciali pentru ca au si vedere periferica, pe care nu o folosim mai niciodata.Putem fi comparati intr-adevar cu calutii ce au aparatori pentru ochi.

4.Lasa-ti respiratia sa iti miste torsul, simte coastele miscandu-se.Consecinta unei respiratii superficiale este un gat teapan.
5.Imagineaza-ti spatele extinzandu-se si derulandu-se de la urechi la posterior, parca e mai lung decat credeam noi.Simte energia urcand prin crestetul capului si apoi coborand prin cele 2 oase ale posteriorului de langa centrul pelvisului.
Asta e tot! Si acum, cand esti grabit sa treci la o alta activitate, sesizeaza un moment de satisfactie pe care l-ai dobandit pentru ca ti-ai ingaduit sa fii constient de dragul tau corp.
“-Un- doi, un-doi….uff!” ca tare greu mai este sa mergi pe dealul Copoului cu bicicleta.In acelasi timp, din spate se aude vocea sotului meu(un prea devotat maestru):”-Ai grija, Ela, iar te inclini spre dreapta!Ai grija la pedale!Nu mai tine bratele incordate!”.
Pare ciudat ,dar la 40 de ani am luat o hotarare-sa invat sa merg pe bicicleta.Cu toate ca inaltimea mea si osteoporoza incipienta nu reprezinta niste atuuri pentru aceasta nobila ocupatie, sunt incapatanata precum o capra neagra care urca din stei in stei, mai sus pe munte.
Si asa se face ca de cateva ori pe saptamana constitui un prilej de descretire a fruntilor pentru cei ce se plimba seara prin Copou.
Dincolo de partea amuzanta, mersul pe bicicleta are povestea lui.O poveste care incepe in primii ani ai vietii mele, cu frustrari si lacrimi interioare si libertati ingradite si curaj pierdut-o poveste cu o fetita cu lacrimi curgandu-i pe obraji, in spatele unui gard , urmarindu-i pe ceilalti copii care au biciclete.
Nu vreau sa fiu patetica, ci doar sa inteleg semnificatia acestei revanse pe care mi-o iau cu 35 de ani mai tarziu.Adevarul este ca niciodata nu ne pierdem visele pe care le faurim in copilarie si cred cu tarie ca a invata sa inoti sau sa mergi pe bicicleta atunci cand esti matur are o dubla valenta-iti retraiesti faramele de copilarie pe care le-ai pierdut, dar in mod constient, asumandu-ti cu mandrie o realizare .
Multi oameni ma mira, cand afirma ca nu stiu cum ar putea sa se simta bine fara bani.E criza, nu?
Dar modalitatea cea mai eficienta si gratuita este sa cautam in interiorul nostru, in trecutul nostru-ce avem acolo nedescoperit?Oare ce ne mai doare inca?
Si pornind de acolo, mergand pe firul rosu al amintirilor, sa vindeci si sa alini trecutul.
Lasa ceata indoielii sa se evapore.Inainteaza si imbratiseaza viata exact asa cum este ea pentru tine in acest moment si practica arta permisivitatii.
Acceptarea de sine e un dar al apartenentei interioare, care ne ajuta sa ne largim perceptia asupra multor paradoxuri ale vietii.
Acceptarea reduce nivelul conflictelor din interiorul si exteriorul nostru si ne elibereaza din lupta noastra impotriva unei realitati care nu ne place.Se stie ca multe porti se deschid atunci cand nu mai manifestam rezistenta.
Acceptarea ne elibereaza energiile, ca o ploaie blanda de vara ce topeste judecatile eronate, fricile si indoielile.
Observa acele experiente pe care le respingi , fii constient de ele si de dualitatea lor-bine/rau, drept/nedrept.
Comentariu personal-mesajul pe care l-am scris mi s-a mulat ca o manusa, pentru ca in cursul diminetii reflectam la modul in care facem fata acestei existente.
Nu neg ca fapturile umane sunt minunate, fiecare are ceva divin dar in acelasi timp sunt constienta ca suntem doar niste fiinte imperfecte.Am vazut multi maestri, guru si alte persoane autoproclamate astfel sau poate ridicate pe un soclu de o mana de creduli.Dar , din pacate , in detaliile vietii cotidiene surprindeam meschinarii, minciuni, invidie sau interes.Bineinteles, primul meu gand a fost ca un intreg set de principii mi s-a naruit.Si am fost dezamagita.Bine, bine, nu sunt eu Ioana D’Arc, dar cum de oamenii astia sunt asa?
Dar apoi a urmat linistea si impacarea cu mine si cu lumea din jurul meu.Pentru ca ani de zile am cladit un sistem bilateral de valori, sistem care nu era uman.Vroiam ca toata lumea, inclusiv eu, sa fie cinstita, loiala, vesela, increzatoare etc, etc.Si am vazut ca cei din jur imi inselau continuu asteptarile. Asa ca am restrans setul de valori numai la mine, pana cand am realizat ca nu mai pot duce acel bagaj mult prea impovarator.Si, stand pe marginea unui drum imaginar, ca un calator trudit, am gasit cea de-a treia solutie-mai viabila si mai omeneasca.Dar daca povara nu e necesara nici pentru mine, nici pentru ceilalti?Daca suntem doar OAMENI, si nu zeitati?
Acesta era raspunsul si ii desfid pe cei care afirma ca sunt perfectii!
Preocupata de pragul psihologic , emotional si fizic ce este trecut la jalonul 40, am cercetat putin literatura straina.Si desi nu pot sa spun ca geniul straluceste in toate scrierile, ma simt atrasa de autoarele care sunt capabile sa utilizeze o fina auto-ironie si sa faca, asa cum spunem noi romanii, haz de necaz.
Brenda Kinsel este o astfel de autoare si am sa prezint mai jos cateva idei din cartea ei omonima cu titlul articolului.
Ce inseamna varsta de 40 de ani?(nu ma judecati gresit -poate fi si 50,60 etc….aici nu facem discriminari).Inseamna un prag pe care il depasesti si care inaugureaza o noua viata.Deliciul acestei noi existente este dat de faptul ca ai strania senzatie de usurare-te simti ca si cum ai fi dat un mare pietroi jos de pe spinare pentru ca , desi experientele vietii nu au fost intotdeauna roz, cel putin ti-au folosit.Macar pentru a dezvolta un reflex conditionat, precum catelul lui Pavlov-Atentie! Gresala asta ai mai facut-o de n-spe mii de ori, nu o mai fa, grow up!
Nu mai trebuie sa tii cont de parerile celorlalti, nu mai trebuie sa fii o pastisa caraghioasa.In iuresul vietii super-complicate de azi, femeile depasesc multe bariere-cresc copii, merg la serbari, divorteaza, sunt supuse interventiilor chirurgicale( si nu neaparat estetice), consoleaza prietene care sunt inselate. O groaza de actiuni complicate si totusi aceleasi femei se blocheaza in fata dressing-ului sau dulapului cu haine, pierzand timp pretios si simtindu-se in cele din urma, imbracate in aceleasi haine monotone, in consecinta plecand la job ca niste bombe nedezamorsate, invinse, morocamoase si neinspirate.
Dar unde gresim?Cred ca dorim sa fim ca personajul din “Portetul lui Dorian Gray”-pururea neschimbat si tinar.Realitatea este ca esti intr-o continua schimbare si asa cum parul, masina si casa ta au fost schimbate este total firesc sa iti schimbi si vestimentatia.E timpul sa incetinesti, sa te focalizezi pe tine insati si sa faci un check-up.Uita-te in oglinda si intreaba-te cine esti tu acum?ce anume te reprezinta cu adevarat?Fa pace cu tine, cu bratele tale, cu buzele tale, cu parul tau care a inceput sa incarunteasca.
E timpul sa incepi o noua iubire cu tine si viata ta.Pentru ca ti-ai castigat acest drept-nu mai ai scuze si timp de pierdut.Jumatate de viata de bucurii si de lacrimi si de nesigurante a trecut si realizezi ca esti norocoasa.De ce ?
Pentru ca la 20 de ani habar nu aveai ce e cu tine, pentru ca la 30 de ani te straduiai inca sa capeti luna de pe cer, dar acum poti sa iti tragi rasuflarea si sa te odihnesti.Si una din posibilitatile minunate pentru a fi AUTENTICE este chiar imbracatul-ne imbracam in fiecare zi, de zeci de mii de ori in viata.De ce sa nu facem din aceasta ocupatie un mod de a dezvalui cine suntem cu adevarat?De ce sa nu fim o bucurie pentru cei din jurul nostru(colegi, familie, pietoni) cand suntem armonioase, in culori calde, creative, mirosind frumos?De ce sa nu aducem esenta interioara in exterior?
Sa recapitulam, pentru cei care nu au citit articolele anterioare.
Orice persoana are mai multi ingeri, ingerasi care sunt specializati in diverse activitati.Nu mi se pare nimic deplasat in conceptul de specializare angelica si nu cred ca Divinitatea Suprema ar fi fost atat de lipsita de ingeniozitate incat sa creeze doar un singur prototip, si anume ingerii pazitori.
Asa cum noi oamenii, care am fost creati dupa chipul si asemanarea cu Dumnezeu suntem de o varietate infinita, putem considera ca exista ingeri de toate specializarile:Ingeri ai frumusetii, ai intelepciunii, organizarii, iertarii, creativitatii, iubirii.Si lista poate continua aproape la infinit.Dar mai exista si ingeri care unor puritani ar putea sa li se para de-a dreptul vanitosi-ingeri ai elegantei, ai armoniei vestimentare, ai gasirii locurilor de parcare, ai deformarii timpului atunci cand realizezi cu groaza ca iar ai intarziat la job.
Tehnica pe care o propun, preluata din lucrarea dnei Rebecca Marina, are la baza o pictura hazlie-cativa ingeri , in jurul unei mese, jucand un joc de societate.Realitatea este ca ingerasii ne respecta liberul arbitru in totalitate si niciodata , dar absolut niciodata nu vor interveni fara cererea noastra decat in cazuri extreme.Si de ce sa-i lasam pe ingerasi sa se plictiseasca, cand una din fericirile lor cele mai mari este sa fie creativi, sa se implice si sa nu se simta uitati.
Deci, la inceputul fiecarei zile, vorbiti cu ingerasii vostri si rugati-i: Draga ingerasilor, astazi, in timp ce muncesc va rog sa ma ajutati sa imi rezolv urmatoarea lista de probleme.Puteti chiar sa scrieti lista, care poate cuprinde cele mai variate obiective de la gasirea unui loc liber in parcare pana la achizitionarea rochiei perfecte sau imblanzirea sefului. Lista aceasta poate constitui o veritabila tema de rezolvat pentru ingerasi.Si nu uitati niciodata-in josul listei scrieti: Va multumesc si va iubesc!

